Sursa Google |
"Mansarda" mea are ceva programe ,care trebuiesc putin schimbate , pentru ca mereu am asociat rutina cu o ingradire .
Problema devine cu mult mai grava , si practic asta este ingrijorarea mea : o buburuza de 9 ani ,in a carei viata se va instala haosul ,tocmai pentru ca "puterea exemplului " lipseste .Stiu ca au afectat-o toate aceste schimbari bruste de directie , si e vizibil nervoasa ,iar cumulat cu perioada lui "nu" , deja totul e intins la maxim . Dar ,cred cu tarie ,acum mai mult ca niciodata ,ca si lipsa unei rutine zilnice , a dus la tot acest hau creat .
Si acum partea practica : cum se incepe stabilirea unei rutine zilnice la copii? Ar trebui o pregatire la nivel psihologic ,ca sa nu intampin reactii de razvratire si incapatinare - zic eu ! Sa incep cu pasi marunti , reguli simple si mai ales ,sa-i dau impresia ca ea e cea care-si stabileste regulile ? Si cel mai important -recompensele ! Sa ma limitez doar la cuvinte de lauda , sau sa am si recompense palpabile ? Ce spuneam ?!!! Asa -i ca m-am pierdut in amanunte si ma abat de la ceea ce mi-am propus ,spre alte directii ????
Am nevoie de idei si indrumari , asa ca ,dragele mele , va astept cu toate resursele din dotare , in sectiunea de comentarii . Scrieti-mi va rog , voi cum ati procedat ,si mai ales ce reactii ati intampinat de la micuti ,si cum v-ati descurcat cu ele . Va multumesc si astept cu mare interes !
Copilul face ce vede, copilul copie parintii.
RăspundețiȘtergerePt mine, schimbarea a inceput cu ani in urma, si eu sunt permanent in schimbare. Am devenit mai disciplinata, mai ordonata, dar inca am muuuult de munca. Regulile sunt in primul rand pt mine, mi se pare ipocrit sa fac reguli si eu sa nu le respect. Solutia pt mine e in simplitate.
Noi facem planuri si liste. Impreuna, chiar daca fata mea e mai mica decat fata ta. Adica am liste cu meniul pe saptamana viitoare, liste de cumparaturi, liste cu treburi de facut, si fetita primeste si ea task-uri, si responsabilitati, dupa puteri. Nu folosesc recompense, nici cuvinte de lauda, eu gatesc si fac curat si lucrez si nimeni nu imi spune cuvinte de lauda. Sunt treburile firesti ale casei, laudele vin pt eforturi extraordinare, pt schimbarile deosebite; practic nu laud rezultatul ci efortul.
Multumesc pentru parerile tale ! Si noi avem liste si responsabilitati , insa gradul de implicare este diferit .Cum determini copilul sa ramana implicat si sa nu te intampine mereu cu afirmatia " iar trebuie sa fac asta !!?????" , aici e dilema mea .Te mai astept in casuta mea !
RăspundețiȘtergereeu vorbesc din suflet, cu dragoste, asa cum mi-ar placea sa mi se vorbeasca. De genul: facem mancare si pregatim o masa gustoasa, ia vezi, are fiecare furculite la masa? ia gusta si tu, mai trebuie putina sare? Ia citeste/mai scrie pe lista de cumparaturi, etc
ȘtergereMultumesc tare mult ! Sunt niste exemple utile ,pe care sigur le voi pune in practica. Recunosc, ca trebuie lucrat la acest gen de comunicare -implicare , si eliminat cat mai repede cu putinta , cel de comunicare -executare ( asa cum mi-a fost mie etala relatia mama-fiica).Vreau sa am o RELATIE FRUMOASA CU FETITA MEA ,o relatie in care prietenia si increderea sa fie pe primul loc,asa ca voi incerca sa comunic luand ca model cele exemplificate mai sus . Nu am o problema in a recunoaste ca gresesc , insa mi-e foarte greu sa spun "te rog " .Dar ,cat traieste omul invata ,fie ca vrea ,fie ca nu .....asa ca, sa trecem la partea practica ,zic . Multumesc inca o data !
ȘtergereGabriela, gesturile astea se invata. De la parinti, de la cei din jur, sau cu auto-educatie. Eu nu am avut asta acasa, dar la bunici aveam o atosfera calda, sensibila, si de liniste/tacere. Am si eu momente de cadere, dar ma folosesc de vointa si maturitatea de a regla si a transmite copilului macar la fel de multe ca cele care le-am primit. Cuvintele frumoase: te rog, multumesc, poti sa ma ajuti cu asta? Am nevoie de cealalta. Se invata din copilarie si raman in subconstient. Am constientizat ca lucrurile bune se invata, dar se invata si lucrurile rele de la parinti.
ȘtergereSunt lucruri insa care am facut si inca fac eforturi colosale sa mi le schimb: atitudinea pozitiva de ex. Am rutine zilnice ce le respect,si merg pe tehnica pasi marunti (adaug periodic cate o schimbare mica, si o execut pana imi intra in rutina).
Am citit si recitit comentariul tau , draga mea .....si am avut tendinta ca la fiecare sfarsit de fraza sa adaug " da , dar ..." ! Si m-am oprit , si mi-am spus doar atat : "constientizeaza si pune stop ! Apoi renunta la regrete , si apuca-te sa repari ce mai poate fi reparat ! " Pasii marunti au facut parte dintr-o alta schimbare la care am lucrat cu ceva timp in urma , si a dat roade .Sper doar sa nu ajung sa iau medicamente pentru calmitate , pentru ca locul in care ma aflu acum e un stres imens si o mare frustrare !!! Multumesc mult pentru sfaturile si gandurile tale si te astept oricand doresti in casuta mea !
ȘtergereEu trebuie sa ma ordonez pe mine mai intai, cred ca tine mult de personalitate si ordinea se invata pe la 16 ani - eu se pare ca am implinit direct 17:). Negociati regulile, sa propuna si ea si tu si mai renunti tu, mai accepta ea...
RăspundețiȘtergereAi atins o coarda sensibila Anca ! Eu aveam 16 pe la 8 ani !! O sa dau ceva din casa ,cum se spune ,si-o sa-ti argumentez DE CE . Pe la 6 ani si jumatate , la mine in camera , curatenia in sifoniera se facea cam asa : mama dadea toate rufele jos din sifoniera ,aseza sifoniera pe articol , dimensiune si culoare ,ma punea sa privesc un sfert de ora la ea , apoi venea, le dadea iar jos , le ravasea bine ,si apoi aveam 1 ora la dispozitie sa o asez cum o facu-se ea . Ei ,eu am rupt acest cerc , dar se pare ca am trecut cumva in extrema cealalta si parca nici asa nu e bine . Deci ,cand e vorba de ordine si curatenie , am devenit o obsedata , ceea ce NU vreau sa fac cu fata mea - nu asta vreau sa-si aduca aminte !!! Trebuie sa INVAT calea de mijloc , si nu am DE UNDE ! Cat despre personalitatea fetitei mele - cum sa-ti spun , e ceva la rang de arta ! Dar sfatul tau mi-a dat de gandit , si o sa-l pun in aplicare ! Multumesc tare mult !
RăspundețiȘtergerehttp://www.totuldespremame.ro/invitati-speciali/alexandra-coliban-mama-mea-a-inlocuit-ordinea-cu-iubirea-si-curatenia-cu-libertatea
RăspundețiȘtergerecand am citit asta i-am trimis mamei mele un mail cu link-ul - uite o mama ca tine:) Postarea este scrisa minunat si...uite ce as vrea sa si aminteasca ilinca despre mine, eu asta-mi amintesc despre mama mea:*
Ai pus mult zambet pe fata mea cu articolul asta !....Normalitatea este ceva relativ ....fiecare are "normalul " sau , si cred cu tarie, ca nu dezordinea va defini capacitatea intelectuala a copilului meu ! "Ordinea" interioara este cea care va crea repere in viata ,iar creativitatea , blandetea si umorul , vor completa "lipsurile". Multumesc Anca , recomandarea ta a venit intr-un moment de mare razvratire interioara ( tocmai ce-mi primisem replica de la mama , cum ca, nu stiu sa dau educatie copilului, ca e fetita si trebuie .....uf - mi-am reamintit de ce am fost un copil trist ! ) . Am un copil creativ , sigur pe fortele proprii , care m-a invatat , ca in viata uneori ,e ca la scoala : 45 minute invatam - si atunci tot prin joaca , si 15 minute sunt pentru pauza ! Multumesc Anca ! O sa mentin totul cat mai simplu si atunci multe se vor rezolva de la sine .
RăspundețiȘtergereM-a intrebat chiar ieri cineva ce am invatat de la mama mea. Am invatat sa ma bucur de viata. Ea e fericita mereu, chiar si cu vasele murdare, e plina de entuziasm, bucurie, energie, idei si iubire. Iar fetita ta va face cand va fi nevoie, asta nu inseamna ca trebuie sa faci tu pentru ea, nicidecum. Cand ii va veni o prietena in vizita...sau cand ii va trebui un obiect, sau... Ea trebuie sa te ajute intr-adevar, dar fiecare familie are regulile ei :) si in toate puneti bucuire. Iinca ma ajuta la impaturit, punem muzica tare, dansam si strangem hainele aduse din uscator, dureaza de 5 ori mai mult, dar e si mult mai placut :).
ȘtergereMultumesc Anca !...Sper sa fie asa ...si sper ca ,iubirea si intelegerea vor rezolva cu pasi mici dar importanti , toate grijile si temerile mele !...Pupici si imbratisari buburuzei tale !
RăspundețiȘtergere