duminică, 19 octombrie 2014

E nevoie de rutina ?!?!

        Un aspect la care n-am excelat pana acum . Sunt priceputa la  cercetare si organizare , dar partea practica ,e mereu condusa de creativitatea-mi caracteristica, si uite asa, ma pierd in amanunte si idei . Rezultatul cred ca l-ati anticipat : eu nervoasa si in criza de timp , si parca mai obosita ca niciodata . Bine ,acum si situatia creata in utima perioada a fost stresanta , dar totusi, ca sa-mi revin cat de cat ,trebuie gasita o solutie .
Sursa Google

      "Mansarda" mea are ceva programe ,care trebuiesc putin schimbate , pentru ca mereu am asociat rutina cu o ingradire .
 Problema devine cu mult mai grava , si practic asta este ingrijorarea mea : o buburuza de 9 ani ,in a carei viata se va instala haosul ,tocmai pentru ca "puterea exemplului " lipseste .Stiu ca au afectat-o toate aceste schimbari bruste de directie , si e vizibil nervoasa ,iar cumulat cu perioada lui "nu" , deja totul e intins la maxim . Dar ,cred cu tarie ,acum mai mult ca niciodata ,ca si lipsa unei rutine zilnice , a dus la tot acest hau creat . 
     Si acum partea practica : cum se incepe stabilirea unei  rutine zilnice la copii? Ar trebui o pregatire la nivel psihologic ,ca sa nu intampin reactii de razvratire si incapatinare - zic eu ! Sa incep cu pasi marunti , reguli simple si mai ales ,sa-i dau impresia ca ea e cea care-si stabileste regulile ? Si cel mai important -recompensele ! Sa ma limitez doar la cuvinte de lauda , sau sa am si recompense palpabile ? Ce spuneam ?!!! Asa -i ca m-am pierdut in amanunte si ma abat de la ceea ce mi-am propus ,spre alte directii ???? 
    Am nevoie de idei si indrumari , asa ca ,dragele mele , va astept cu toate resursele din dotare , in sectiunea de comentarii . Scrieti-mi va rog , voi cum ati procedat ,si mai ales ce reactii ati intampinat de la micuti ,si cum v-ati descurcat cu ele . Va multumesc si astept  cu mare interes  !

sâmbătă, 11 octombrie 2014

Recunostinta ...sau partea plina a paharului !

        De fapt paharul nu e pe jumatate plin, el este jumatate plin cu aer .Viata fara aer ,nu este posibila .Trebuie sa respiri pentru a trai ,insa calitatea aerului ,depinde doar de fiecare dintre noi  !
          Am fost sfatuita in adolescenta , sa nu ma compar cu nimeni ,pentru ca daca o voi face , va trebui sa am grija ,sa nu incalc linia fina ,care face trecerea spre invidie .Dar si daca te compari cu situatia unuia mai jos decat tine , se poate trece usor dincolo de recunostinta , trezindu-te in bratele orgoliului personal. Si totusi , in traiul nostru zilnic ,ne comparam cu cineva sau ceva . Se poate numi si barfa , dar cred ca tine mai mult, de "nevoia "de a ne situa undeva, pe o scara o valorii personale , doar ca facad-o mereu prin comparatia cu altii , devine judecata . Desi constientizam ( unii mai mult , altii mai putin ), continuam sa ne hranim orgoliul si facem lucrul asta de parca e un drept ce ni se cuvine .Ok ,e benefic sa ne dorim apreciere, acest lucru ajutandu-ne sa avansam ,dar numai daca aceasta propulsare inainte nu raneste pe cineva .
           Uneori judecam in prizma deranjului personal , desi , este stiut faptul ca , ccea ce ne deranjeaza la altii, este de fapt problema noastra , nu a lor  si ca , raspunsul trebuie gasit in noi .Avem timp pentru multe intr-o zi , numai pentru autoanaliza nu ,caci doar prin exemplul personal , se vor schimba si cei din jurul nostru , fara sa le cerem asta . 
               De unde toata analiza asta ? De la un banal dialog cu buburuza familiei , apoi dintr-o  " discutie la o cafea" a oamenilor mari , si mai departe ,din autoanaliza personala. Toti , de la mic la mare  , avem nevoie sa crestem ,dar constientizam asta, doar prin comparatie cu altii . Si asta doar din lipsa de recunostinta si nemultumire ,dar nu cea personala , ci, din cea care se vede  prin ochii altora.
sursa Google
       Adevarata recunostinta  se obtine 
insa, doar daca ne comparam cu noi .
 Un fel de "inainte" si "dupa" .Este 
 singura situatie in care judecata 
capata valori benefice . 
          Si sunt sigura ca universul ne va "scutura" bine ,daca pasim spre mandrie de sine , si tot la fel si in cazul  unei nemultumiri profunde si constante . Vrei , nu vrei , viata iti va da replica si mereu "te va pune " in fata unui pahar . In orice lucru  si traire exista echilibru , si totul se intampla cu un motiv . Insa nevoia noastra de a controla, nu da voie acceptarii si implicit tolerantei, sa-si faca loc in vietile noastre . Sa ne bucuram cu recunostinta , a devenit un obicei greu de dobandit !
    Linia de mijloc ce se formeaza intre apa si aer, se numeste constientizare .Si doar ea , constientizarea , va face diferenta !
                       Multa bucurie tuturor !

Toamna asta mi-am pierdut sufletul !!!!

sursa Google
  Se poate oare ca mintea sa accepte , dar sufletul ba ?! Adica ce fel de acceptare e asta ??  Sufletul mi-e plin de furie ! ACCEPTAREA nu vrea sa-si faca prezenta si in interiorul inimii mele. Acolo ,in inima mea e toamna .Desi e frumos si o  liniste ruginie mi-a cuprins trupul , in inima mea e un covor de frunze uscate ,iar un vant rece  le poarta in toate directiile ,lovind in peretii sufletului meu ca un uragan.Vreau sa simt ca traiesc iar ...dar din pacate vine iarna !!
            Update pentru fiica mea : nu, nu  am devenit depresiva . Este doar o analiza , un " inainte si dupa "  al unui ciclu de viata . Desi toamna are rostul ei , si desi imi doresc sa-ti fie sufletul mereu o primavara , te rog draga mea , sa fi pregatita si pentru astfel de momente , dar sa le treci cu usurinta , fara sa-ti pierzi sufletul !!!   Te iubesc nespus , frumoasa mea !!!
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...

Totalul afișărilor de pagină