Postarea de marti !

                    
                   Micul Suflet si Soarele 
                      
                                           Neale Donald Walsch 
    
     Odată , a existat un Suflet Mic, care i-a declarat lui Dumnezeu:
— Stiu cine sunt!
Si Dumnezeu a răspuns:
— Ce-mi spui e minunat! Şi cine eşti tu?
Micul suflet a strigat:
— Eu sunt Lumina!
Dumnezeu a zâmbit cu drag:
— Ai dreptate! Eşti, într-adevăr, Lumina.
Micul Suflet era extrem de fericit. Tocmai desluşise misterul pe care întreg Regatul dorea să-l descopere.
— Uau! spunea Micul Suflet, asta e grozav!
Dar curând, doar a şti, nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a început să-şi dorească sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Şi astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea ,  pentru sufleţelele care-şi doresc  , sa fie
Ceea ce Sunt cu Adevărat) şi i-a spus:
— Acum, ca stiu ce sunt, pot sa şi fiu ceea ce sunt?
— Adică vrei sa fi ceea ce EŞTI cu Adevărat? il întrebă Dumnezeu.
— Pai, răspunse el, una este sa stiu ce sunt, şi cu totul alta e sa fiu, ceea ce sunt. Vreau sa simt cum e sa fiu Lumina.
— Dar tu chiar Eşti Lumina! ii răspunse Dumnezeu cu un zâmbet larg.
— Într-adevăr! Dar eu chiar vreau sa simt cum e sa fii lumina, se tot plângea Micul Suflet.
— Aşa deci? răspunse Dumnezeu râzând în barba-i, ar fi trebuit să-mi dau seama
de asta mai devreme, mereu ai fost un spirit aventuros.
Atunci privirea lui Dumnezeu se schimba:
— Ar fi totuşi un lucru.
— Ce? întrebă Sufleţelul.
— Pai, nu exista decât Lumina. Vezi tu, am creat doar ceea ce eşti tu si, astfel, nu exista nici o modalitate prin care tu sa trăieşti experienta a Ceea ce Eşti, atâta vreme cat nu exista opusul a ceea ce eşti.
— Adică? intraba confuz, Micul Suflet.
— Hai sa ne gândim în felul următor, ii spuse Dumnezeu: tu eşti ca o lumânare în Soare. Eşti acolo împreună cu alte milioane, miliarde de lumânări, pentru a crea Soarele. Şi Soarele nu ar fi el însuşi fara de tine. El nu ar fi Soarele, fara una din lumânările sale. Şi fara tine, el nu ar mai fi Soarele, pentru ca nu ar mai străluci la fel de puternic. Deci, cum ai putea sa te cunoşti pe tine însuţi ca fiind Lumina, când tu eşti în Lumina?
— Pai, ii răspunse Sufleţelul, tu eşti Dumnezeul, gândeşte-te la o soluţie.
Dumnezeu zâmbi din nou şi-i spuse:
— Am găsit deja soluţia. Pentru ca nu te poţi vedea ca fiind Lumina, atâta vreme cat tu eşti în Lumina, atunci te vom înconjura cu întuneric.
— Ce este întunericul? întrebă Micul Suflet.
— Este ceea ce tu nu eşti.
— Îmi va fi frica de întuneric? întrebă Micul Suflet.
— Doar daca alegi tu să-ţi fie frica. Nu are, de fapt, de ce să-ţi fie teama, decât daca tu decizi asta. Vezi tu, noi ne jucam, doar ne prefacem ca e întuneric.
— Aaa! exclama Micul Suflet, deja m-am liniştit.
Apoi Dumnezeu ii explica faptul ca pentru a putea trai o experienta anume, va trebui sa apară exact opusul stării respective:
 — Şi asta este un mare dar, pentru ca fara el, nu ai putea afla cum sunt toate de fapt. Nu ai putea sa cunoşti Căldura, fara ajutorul Frigului, Sus fara Jos, Rapid fara Încet, Stanga fara Dreapta, Aici fara Acolo, Acum fara Atunci. Şi astfel, încheie
Dumnezeu, sa nu ridici pumnul ori vocea împotriva întunericului, nici sa nu-l blestemi. In
schimb, fii Lumina în Întuneric şi nu te întrista din cauza lui. Atunci vei sti Cine Eşti cu Adevărat şi toţi ceilalţi vor sti asta. Lasă-ţi Lumina sa strălucească, pentru ca şi ceilalţi sa afle cat eşti de special.
— Vrei sa spui ca e în regula să-i las pe cei din jurul meu sa vadă cat de special sunt? întrebă Micul Suflet.
— Bine-nţeles! răspunse Dumnezeu râzând. Este perfect în regula! Dar aminteşte-ţi ca „special”  , nu înseamnă „mai bun”. Toţii sunt speciali, fiecare în felul sau , desi multi dintre ei au uitat lucrul acesta. Îşi vor da seama ca este în ordine sa se
considere şi ei speciali la randul lor, doar atunci când tu vei reuşi sa accepţi ca tu eşti special.
— Minunat! râdea Micul Suflet sărind în sus de bucurie, pot sa fiu oricât de special îmi doresc!
— Şi poţi sa începi lucrul acesta, chiar acum! ii mai spuse Dumnezeu, care dansa de bucurie, împreună cu Micul Suflet. Apoi, il întrebă:
— In ce mod îţi doreşti tu sa fii special?
— Nu înţeleg, răspunse Micul Suflet.
— Pai, a fi Lumina înseamnă a fi special, şi a fi special are multe aspecte. Este special sa fii bun. Este special sa fii bland. Este special sa fii creativ. Este special sa fii răbdător. Poţi să-mi spui în ce fel ai mai putea sa fii special?
Micul Suflet a rămas tăcut pentru un moment:
— Ma pot gândi la multe feluri de a fi special! exclama Micul Suflet. Este special sa fii de ajutor. Este special sa fii darnic. Este special sa fii prietenos. Este special sa fii bun fata de alţii.
— Într-adevăr, ii răspunse Dumnezeu, iar tu poţi sa fii toate acestea, sau orice parte îţi doreşti, oricând! Asta înseamnă sa fii Lumina.
— Stiu! Stiu! Stiu ce vreau sa fiu! striga Micul Suflet cu mult entuziasm, vreau sa fiu special, fiind iertător. E ceva special sa ierţi?
  — O, da! e foarte special.
   — Ce bine! Asta vreau sa fiu! Vreau sa fiu iertător! Vreau sa trăiesc experienta a ce înseamnă sa fii iertător.
— Bun, spuse Dumnezeu, dar înainte ar trebui sa ştii ceva.
  Micul Suflet devenea putin nerăbdător. Părea ca mereu apar unele complicaţii.
— Ce anume ar trebui sa stiu? ofta Micul Suflet.
— Nu ai pe cine sa ierţi.
— Nimeni? Micul Suflet abia putea crede asta.
— Nimeni! răspunse Dumnezeu. Tot ce am creat este perfect. Nu exista nici măcar un suflet în toată creaţia, care sa fie mai putin decât perfect. Uită-te în jurul tau!
   Abia atunci observa Micul Suflet marea mulţime ce se adunase în jur. O mulţime de suflete veniseră din toată împărăţia, pentru ca se răspândise vorba, cum ca Micul Suflet purta aceasta conversaţie cu Dumnezeu şi cu toţii erau curioşi sa o audă. Privind în jurul lui, Micul Suflet a trebuit să-i dea dreptate: nu exista nimeni mai putin minunat,
mai putin magnific, mai putin perfect decât el însuşi. Atât de minunata şi strălucitoare era mulţimea din jur, încât Micul Suflet abia o putea privi.
— Atunci pe cine ai putea ierta? întrebă Dumnezeu.
— Of! Nu va mai fi deloc distractiv, se îmbufnă Micul Suflet. Îmi doream sa trăiesc experienta iertării. Doream sa aflu cat e de special sa fii iertător. Si astfel Micul Suflet tocmai aflase cum e sa fii trist.
Dar chiar atunci, un Suflet Prietenos ieşi din mulţime şi se apropie.
— Nu te întrista Suflet Micuţ, ii spuse Sufletul cel Prietenos, te voi ajuta eu.
— Da??! se lumina Micul Suflet, dar cum?
— Îţi voi aduce pe cineva pe care sa ierţi.
— Poţi face tu acest lucru?
— Cu siguranţă! ciripi Sufletul cel Prietenos, pot sa apar în viaţa ta următoare şi sa ma comport în aşa fel, încât tu sa ai pe cine ierta.
— Dar de ce? De ce ai face lucrul acesta? întrebă Micul Suflet. Tu, care eşti o fiinţă atât de perfecta! Tu, care vibrezi atât de putermic, încât abia te pot privi. Ce te-ar putea face sa vrei să-ţi încetineşti vibraţia atât de mult, încât Lumina pe care o radiezi acum sa se transforme într-un Întuneric dens? Ce te-ar putea face, pe tine,  care eşti
atât de uşor, încât dansezi deaspura stelelor şi te mişti prin împărăţie cu viteza gândului , sa apari în viaţa mea şi sa comiţi astfel de lucruri?
Micul Suflet fu suprins de răspuns.
— Nu fi atât de mirat, spuse Sufletul cel Prietenos, şi tu ai făcut acelaşi lucru pentru mine. Nu-ţi aminteşti? Ohooo, am dansat de multe ori împreună, noi doi. Am dansat împreună de-a lungul veacurilor. Ne-am jucat împreună de multe ori şi în multe locuri. Tu doar nu-ţi aminteşti. Am fost amândoi un Tot. Împreună am fost Sus-ul şi Jos-ul, Stânga şi Dreapta, Aici şi Acolo, Acum şi
Atunci. Am fost Femeia şi Bărbatul, Bunul şi Raul, am fost amândoi şi Victima şi Agresorul. Astfel ne-am întâlnit de nenumărate ori noi doi, fiecare aducându-i celuilalt, exact ceea ce avea nevoie pentru a putea trai experienta, a ceea ce Suntem cu Adevărat.
Sufletul cel Prietenos explica mai departe: 
  - Voi veni în viaţa ta următoare şi voi fi
„cel rau” de data asta. Îţi voi face nişte lucruri groaznice, şi abia atunci tu vei putea trai
experienta a ceea ce înseamnă sa fii Cel care Iartă.
— Dar ce anume îmi vei face de va fi atât de înspăimântător? întrebă Micul Suflet, putin speriat.
     — Pai, ne vom gândi noi împreună la ceva, răspunse Sufletul cel Prietenos, făcându-i un semn cu ochiul.
Sufletul cel Prietenos devenise deodata serios şi spuse cu o voce slaba:
— Ai avut dreptate înainte, sa ştii.
— La ce te referi?
— Va trebui să-mi încetinesc vibraţiile şi sa devin violent, pentru a putea face toate aceste lucruri nu prea plăcute. Va trebui sa ma prefac ca sunt cineva foarte diferit de ceea ce sunt de fapt. As avea o favoare să-ţi cer.
— Cere-mi orice! striga Micul Suflet, începând sa danseze şi sa cânte: Voi putea fi Iertător! Voi putea fi Iertător!
  Atunci Micul Suflet observa ca Sufletul cel Prietenos ramase foarte tăcut.
— Ce anume doreşti să-mi ceri? Ce as putea sa fac pentru tine? Eşti un înger ca faci toate acestea pentru mine.
— Bine-nţeles ca Sufletul cel Prietenos este un înger, interveni Dumnezeu. Toţi sunt ingeri. Aminteşte-ţi asta mereu: Eu va trimit numai ingeri!
  Si atunci Micul Suflet nu-şi dori nimic mai mult decât sa îndeplinească dorinţa prietenului sau:
— Ce pot sa fac pentru tine?
Sufletul cel Prietenos răspunse:
— Atunci când te voi lovi şi te voi izbi , in momentele în care îţi voi face cele mai groaznice lucruri pe care ai putea sa ti le imaginezi, în chiar acel moment, aminteşte-ţi te rog Cine Sunt cu Adevărat.
— Oooo, îmi voi aminti! plângea Micul Suflet, îţi promit! Mi te voi aminti exact aşa cum eşti acum, aici.
— Bine, răspunse Prietenul sau, pentru ca, vezi tu, eu ma voi preface atât de bine, încât voi uita şi eu la randul meu. Şi daca nu îţi vei aminti tu cine Sunt cu Adevărat, s-ar putea sa nu mai fiu în stare să-mi reamintesc pentru o perioada lunga de timp. şi daca uit Cine Sunt, s-ar putea ca şi tu sa uiţi Cine Eşti , şi astfel vom fi amândoi pierduţi.
Va fi nevoie ca un alt suflet sa vina şi sa ne amintească amândurora Cine Suntem.
— Nu, nu vom uita, ii promise Micul Suflet, îţi voi reaminti eu. Şi îţi voi mulţumi ca mi-ai adus acest dar : şansa de a trai experienta a Cine Sunt cu Adevărat.
  Si astfel, cei doi căzuseră de acord. Micul Suflet îşi începuse noua viaţa, emoţionat sa fie Lumina, ceea ce era foarte special şi entuziasmat sa facă parte din acel ceva foarte special, numit Iertare.
Micul Suflet aştepta cu nerăbdare sa fie în stare sa trăiască experienta Iertării şi să-i mulţumească oricărui suflet care făcea ca acest lucru sa fie posibil. Si, ori de cate ori un nou suflet apărea în preajma lui , chiar daca acel nou suflet ii aducea bucurie ori tristeţe , dar mai ales daca ii aducea tristeţe , Micul Suflet îşi amintea ce-i spusese
Dumnezeu:
— Adu-ţi aminte: EU VA TRIMIT NUMAI INGERI  !
                                                       Sfarsit