Din rautate ...sau din greseala ?!
Am citit de curand pe un blog, o postare superba despre joaca dintre copii. Ma regasesc 100% in acea descriere ! Si eu m-am intrebat, de ce unii copii, au un comportament agresiv, atunci cand se joaca, de ce atunci cand e vorba de jucaria lor , sunt foarte atenti, si ridica pretentii si reguli de la ceilalti, dar cand au in maini jucaria altui copil, o distrug pur si simplu (cu atat mai mult daca, e a unui copil de varsta mai mica).
Mereu am crezut ca eu am o problema , ca sunt exagerata si prea atasata de lucruri !
Buburuza mea dornica de "aventura" (caci asa se exprima ea cand mergem la joaca - ciudat nu ?!) ,foarte sociabila si darnica , ajunge sa se milogeasca la propriu dupa jucariile ei , pentru ca le-a cedat altor copii, tocmai in idea de a se juca impreuna . Si uite asa, numai din dorinta de a avea si ea parteneri de joaca, din setea nevinovata a unui copil de a fi si el bagat in seama, ajunge sa devina spectator la joaca altora, cu jucariile ei . Partea cea mai dura pentru mine este, momentul in care copilul meu cere jucaria inapoi, si practic este imediat exclus si marginalizat de catre toti ceilalti copii, unii chiar mergand pina la gesturi de impingere si jignire .E momentul maxim de tristete , dezamagirea ei patrunzandu-mi in adancul inimii.
 |
| sursa google |
Ce sa faci tu ca mama , cum sa-i explici ca el nu a gresit cu nimic ?!?....Si mi-a luminat Dumnezeu mintea ,si i-am amintit de fetitele care locuiesc in cartierul de case noi , de langa blocurile noastre, de cele doua fetite surori - Ana si Gabi , si de prichindelul Mihaita , copii crescuti frumos , cu bun simt si cu respect pentru tot ceea ce ii inconjoara. Am inceput sa-i explic, ca acest comportament al celor de la bloc ,(caci DA exista o diferenta clara , intre copii crescuti la casa si cei crescuti la bloc), se datoreaza foarte mult PARINTILOR , si a sistemului de valori al acestora. Si sa nu mai vorbim de faptul ca ,in principiu,la copii crescuti la casa , joaca este un privilegiu , pentru care sigur au avut ceva responsabilitati de indeplinit in ziua respectiva, comparativ cu cei crescuti la bloc, unde iesirea copilului afara la joaca , este strict un prilej de socializare a celor mari si de "actualizare a stirilor"- ca sa ma exprim elegant. Si tot explicandu-i , am reusit (sper eu !), sa o fac sa inteleaga ca, inca de cand suntem mici, trebuie sa facem alegeri ! Este exact ca atunci cand mergi intr-un magazin de jucarii, si trebuie sa alegi o jucarie : unele jucarii te invata ceva , altele fac doar zgomot . Am incercat sa o determin, sa nu se necajeasca prea tare ,pentru experienta urata pe care a avut-o , dar sa traga din ea invataminte.
Dar oare cum as explica unui copil de 4-5 ani aceasta situatie ?!? Cu atat mai mult ca, am observat un lucru (fascinant pentru unii, naiv pentru mine ): jucariile copiilor au devenit de fapt, ambitiile si grandomaniile parintilor ( exact pe principiul acelei reclame tv" la valoarea mea !") .... foarte multi dintre parinti " facand doar zgomot "!
Buna , Gabriela! Felicitari pentru blog!!
RăspundețiȘtergereNu stiam unde sa iti scriu. Citisem pe blogul Adinei ca esti interesata de materiale in limba germna. Vezi ca in magazinul Juliei Toys, gasesti ceea ce iti doresti tu. Poti sa stergi acest comentariu, doream daor sa iti dau aceasta informatie.
link catre magazin ( vezi ca acolo sunt detaliile legate de expediere, etc...eu cumpar de la ei de ani de zile si sunt ff multumita, sunt niste oameni extraordinari. )
http://www.julia-toys.ro/
Cu drag, Coca , mamica ursuletilor nazdravani :)
Multumesc tare mult pentru informatie ...!! Cum sa sterg comentariul , noway !!! Te astept cu mare drag , oricand !!!
ȘtergereFetita mea este pe perioada verii la o gradinita particulara, unde sunt copii de toate varstele in acelasi timp in acelasi loc, de la 1 la 8 ani. Doamnele au mai multa grija de cei foarte mici, astfel ca cei mari ii santajeaza pe cei mici sa le cedeze jucariile, sa faca ce doresc, sau si mai rau sa faca prostiile pe care ei nu au curaj si-i jignesc. Copilul meu are 4 ani. Astazi mi-a zis plangand ca nu stiu cine i-a spus uracioasa, altadata urata, altadata rea. Eu o intreb intr-un spirit de gluma: fetita care ti-a spus e mai desteapta ca mine? mai importanta ca mine? pai daca eu mama ta cred ca esti minunata/frumoasa si ea urata, care dintre noi crezi ca minte? Inca incepe sa rada asa de bucurie si de usurare, mai tarziu voi gasi eu ceva. Din pacate trebuie sa faca fata unei lumi din ce in ce mai dure. Cred ca depinde mult de educatie dar si de caracterul fiecareia. Pe mine ma dispera ca si la gradinita vin cu jucarii:D astfel incat a trebuit sa mai cedez rugamintilor si s-o las si pe ea cu jucariile de acasa...
RăspundețiȘtergereReplica folosita de tine e geniala , si cu siguranta o voi incerca , chiar daca buburuza noastra are 9 ani ! Da , categoric dincolo de usa casei , lumea e dura pentru copilasii nostri ! Discutam cu sotul situatia unui baietel , a carui mamica nu cere acestuia sa salute ! Tot intr-un schimb de replici cu baietelul respectiv , rugandu-l sa vina sa-mi arate cum sa fac o jucarie , acesta mi-a raspuns sec : " daca vrei sa te invat , trebuie sa vi tu la mine ". Raspunsul copilasului a umplut-o de zambet pe mamicuta lui (mandra foc de raspunsul pe care mi-l daduse acesta ) , MAMICA ARGUMENTAND, ca ea nu o sa-i schimbe in veci temperamentul micutului ei , pentru ca ,astia sunt oamenii care razbesc astazi in viata ! Acest copilas are 8 ani ...deci ce caractere se formeaza , si mai ales cu sprijinul cui ??? Sunt sigura ca ai nostri copilasi vor fi cei sacrificati , si vom asista nepuntiinciosi la o mare dezamagire, si a noastra si a lor , si in final vom ceda , pentru ca nu vrem sa-i vadem suferind . Sa ne ajute Dumnezeu sa reusim, sa-i educam frumos , fara sa fim nevoiti sa cedam prea des ! Te imbratisez cu mult drag si multi pupici de la noi prichindutei tale !
Ștergere